Există câteva aspecte pe care poţi să le verifici când cumperi un parfum ca să te asiguri că este original.

1. Ambalajul. Parfumul trebuie să aibă un ambalaj dintr-un carton de calitate. Dacă vezi că ambalajul este bine confecţionat în cel mai mic detaliu ai deja un indiciu că produsul e autentic. Marile case de parfumuri îşi selectează cu foarte mare grijă furnizorii de ambalaje şi aceştia trebuie să îndeplinească condiţii dure de calitate care nu ar putea fi îndeplinite de cine ştie ce fabrică de falsuri din China. În caz că produsul cumpărat este tester, criteriile de mai sus nu se aplică, dar în schimb poate fi verificată calitatea sticlei şi bineînteles poate fi încercat parfumul, ceea ce este un test chiar mai important decât al ambalajului.

2. Codul produsului. Pe cutia produsului comercial sigilat (nu si pe cutiile de tester) există de cele mai multe ori un cod ştanţat care ar trebui să se regăsească identic şi pe flaconul parfumului.

3. Persistenţa parfumului. Un parfum original, pulverizat pe o bucată de hârtie sau pe un blotter trebuie să-şi menţină mirosul circa 24 ore sau mai mult, în funcţie de concentraţie şi de versiunea produsului, apă de parfum sau apă de toaletă.

4. Flaconul. Sticla parfumului, la fel ca şi cutia, trebuie să îndeplinească cerinţe foarte dure impuse de casele de parfumuri. Unele sticle sunt adevărate opere de artă şi sunt foarte greu de realizat. Dacă totuşi un producător neautorizat de ambalaje încearcă să falsifice un parfum, cu siguranţă sticla respectivă nu va arăta precum originalul, va avea imperfectiuni şi deficienţe de calitate vizibile.
De asemenea, flaconul trebuie să fie într-o condiţie perfectă şi nu ar trebui să prezinte scurgeri de nici un fel.

5. Limpezimea parfumului. Scutură sticla de parfum, dacă bulele de aer dispar în aproximativ 10 secunde, atunci acesta este autentic. Dacă nu dispar şi parfumul se prezintă spumos, înseamna că nu este cea ce cauţi.

6. Parfum fără impurităţi. În momentul agitării parfumului, lichidul nu trebuie să prezinte impurităţi de nici un fel. Dacă lichidul din interiorul sticlei este unul curat atunci parfumul este unul original.

7. Testul comparativ. După ce ai achiziţionat un parfum, ca să te asiguri de originalitatea lui poţi merge într-un magazin de parfumuri , pulverizează acelaşi parfum pe un blotter, apoi pe cel pe care l-ai achiziţionat pe o altă fâşie de carton şi, evident, mirosul trebuie să fie acelaşi imediat şi după puţin timp.

sursa articol: http://parfumio.wordpress.com/
sursa foto:sendrakhistoindians.com

Aşadar, ai hoinărit prin multe magazine de parfumuri, ai încercat ce ţi-a recomandat prietenul cel mai bun, vărul, mama, colegele de servici sau vânzătorul din magazin şi în cele din urmă ai găsit parfumul care te “convinge”, care se potriveşte cel mai bine cu tine, pe care îl porţi cu drag întotdeauna, pentru care cei din jur te complimentează. El este parfumul tau amprenta sau, în orice caz, unul dintre cele preferate. Totuşi, ai o nemulţumire: nu persistă atât cât ţi-ai dori, trebuie să aplici o cantitate mare şi după 3-4 ore, deja ţi se pare că nu se mai simte deloc.

În primul, ţine cont de un lucru: după un timp de la punerea esenţei pe corp simţul olfactiv se obişnuieşte cu noul miros şi tinde să nu-l mai perceapă. Deci este foarte posibil ca parfumul tău să fie încă prezent, dar tu să nu-l mai simţi. În plus, persistenţa unui parfum mai este influenţată şi de anotimp, respectiv de temperatura de afară, de vânt, de felul în care transpiri, ş.a.m.d. Poţi ruga pe cineva să-ti spună dacă-l mai detectează la şase ore de la aplicare şi abia atunci vei afla dacă e cazul să-ţi faci griji sau nu.

Dacă totuşi, ai testat în toate felurile şi ai ajuns la concluzia că parfumul tău a dispărut cu desăvârşire după prea puţine ore, ce e de facut?

Nu există neapărat o reţetă care asigură o persistenţă foarte bună a oricărui parfum pe orice piele, dar există câteva lucruri pe care le poţi face pentru a îmbunătăţi “relaţia” cu parfumul tău:

1. Asigură-te că pielea ta este curată înainte de a aplica parfumul. Ideal este să faci duş înainte de a te “înveşmânta” în esenţa preferată. Nu încerca să ascunzi mirosuri neplăcute ale corpului aplicând parfum deasupra. Îşi va face efectul pentru foarte puţin timp şi există şi posibilitatea ca efectul să nu fie tocmai plăcut sau mirosul parfumului să fie modificat. E bine ca uneori să ceri ajutor de specialitate inclusiv din partea unui dermatolog în cazul în care ştii că ai vreo alergie şi crezi că pielea s-ar putea irita de la un parfum. Oricum, dacă încerci un parfum pentru prima dată, pune-l pe piele într-o zonă mai puţin vulnerabilă şi mai puţin expusă ca de exemplu pe partea superioară a braţului.

2. Aplică parfumul acolo unde trebuie şi anume în punctele de puls: pe gât, la încheieturile palmelor, pe încheieturile interioare ale coatelor şi ale genunchilor şi în spatele urechilor. Uneori poti pune puţin şi pe haine (atenţie, o cantitate foarte mică, 2-3 pufuri sunt suficiente) pentru că majoritatea materialelor textile au proprietatea de a menţine parfumul pentru mult timp. Însă pentru unele materiale efectul poate fi neplăcut şi anume deteriorarea ţesăturii la acţiunea uleiurilor din parfumuri. Aşa că cel mai bine e să încerci să-l aplici iniţial pe o porţiune cât mai ascunsă a hainei.

Atentie: Totuşi, nu exagera cu parfumul. El trebuie să fie discret într-o anumită măsură, să rămână lângă persoana ta, să fii învăluit în el, să fie al tău, nu să se simta într-o întreagă încăpere ci să se manifeste în spaţiul tău personal (la o distanţă de o lungime de braţ faţă de tine).

3. Nu folosi parfumul ca înlocuitor pentru deodorant sau pentru antiperspirant. Parfumurile şi deodorantele servesc unor scopuri diferite. Poţi folosi deodorante sau antiperspirante în paralel cu parfumul. Bineînţeles ar fi de dorit ca produsele de mai sus să fie din aceeaşi gamă cu parfumul. Oricum, dacă îţi faci griji că mirosul deodorantului îl va acoperi pe cel al parfumului, nu e cazul. Deodorantul de fapt sporeşte efectul parfumului pentru că elimină mirosurile neplăcute ale pielii.

4. Hidratarea prelungeşte efectul parfumului. Parfumurile îşi fac mai bine efectul în medii bine hidratate. Aşadar, dacă ai o piele uscată, e indicat să foloseşti o cremă sau un ulei de corp cu proprietăţi de hidratant. Din nou, este recomandat ca loţiunea de corp sau crema să aibă un miros asemănător cu parfumul sau să fie chiar din aceeaşi gamă. Produsul de hidratare trebuie folosit fie pe tot corpul fie măcar pe locurile unde se va adăuga parfumul. Dacă nu ai o cremă de hidratare cu un miros asemănător cu cel al parfumului, este indicat să foloseşti una fără miros.

5. Seturile de produse din aceeaşi gamă cu parfumul sunt o soluţie excelentă. Pentru a completa şi îmbunătăţi efectul şi rezistenta parfumului, cea mai bună alegere sunt seturile pe care casele de parfumuri le propun, în care parfumul propriu-zis vine însoţit de loţiune de corp sau gel de duş, deodorant stick, săpun, uneori chiar şi beţişoare parfumate pentru cameră. A folosi mai multe astfel de produse înseamna a “stratifica”parfumul.

6. Un truc în plus. Unele persoane, femei în special, mai folosesc un truc: aplică parfum pe o bucăţică de vată sau de material absorbant si pune acel material într-un buzunar interior sau undeva sub haine cât mai aproape de piele.

7. Din când în când e bine să mai alternezi parfumurile. Nasul tinde să se obisnuiasca cu un anumit miros, aproape devine imun – asta dacă nu e un nas de expert-parfumier – şi atunci e bine ca din când în când să-l mai “păcăleşti”, să-l mai antrenezi, să mai schimbi parfumul.

sursa foto: blog.kivivi.com

sursa articol: http://parfumio.wordpress.com/

În general, tot cea este „clasic” – deşi sună a clişeu – nu se demodează. Dar ce anume înseamnă „clasic”, mai ales în lumea, la fel de conservatoare, pe cât este de schimbătoare şi supusă modei, a parfumurilor? Nu sunt un specialist în domeniul parfumurilor, cu atât mai puţin al diverselor curente artistice şi al problemelor estetice, pentru a putea defini ce anume înseamnă clasic pentru mine – deşi, în mod clar, nu am să refer la „clasic” în sensul curentului literar-artistic cu acelaşi nume.

Nu… Eu vreau să discut puţin ce anume poate însemna „clasic” în lumea extrem de volatilă şi imprevizibilă a senzaţiilor şi trăirilor provocate de sau asociate cu parfumuri. Şi fiindcă mă voi referi la parfumuri masculine, evident că nu mă interesează ceva ce să se încadreze doar în imperativul „give it to grandpa”, cum de câteva zile mi-a sugerat un amic binevoitor după ce mi-a vizualizat modesta colecţie de parfumuri. Nu clasic în sensul de parfum din timpuri imemoriale – sau măcar iluzia unor timpuri imemoriale de la primii stimuli olfactivi. Indiferent de anul de provenienţă, clasic înseamnă pentru mine mai ales o dispoziţie. Şi nu orice dispoziţie, ci acea stare anume, asociată de obicei ţinutelor elegante, unei întâlniri de afaceri sau, dimpotrivă, petrecerii relaxate, dar totuşi stilate a timpului liber, poate, de ce nu, într-unul din acele locuri de o frumseţe aproape ireală, de ilustrată, ale Mediteranei.

O imagine a succesului? Poate. Dar acel gen de succes care, dacă rezidă în simboluri strict materiale, atunci putem fi aproape siguri ca este marcat mai curând de bun gust şi simplitate fără nimic banal sau previzibil, decât în exhibarea unui lux ameţitor, iar dacă se manifestă mult mai puţin vizibil, atunci este caracterizat de o anume sofisticare fără nici o formă de artificialitate, ci acel gen de sofisticare bazată pe o cultură solidă, un simţ dezvoltat al nuanţelor şi pe maniere impecabile fără a cădea în desuet. Şi nu doar domnii având „o anumită vârstă” sunt vizaţi de acest gen de parfumuri mereu în pas cu moda fără să urmeze nici o regulă. Maturitatea, prestanţa, dar mai ales bunul gust nu sunt chestiuni de vârstă biologică, ci acel ceva ce nu poate fi câştigat, poate fi însă accentuat în mod subtil de parfumul bine ales (nu există potrivit sau nepotrivit, ci doar adecvat purtătorului, ocaziei şi, ţinutei).

Care sunt aceste parfumuri „magice”? Ok, magice nu sunt, nici un parfum nu are capacităţi supranaturale, însă există câteva nume, unele răsunătoare, altele cvasi-necunoscute, ce se apropie, dintr-un punct de vedere strict subiectiv, ideii de clasic. Se numeau sau se numesc încă: Chanel pour Monsieur şi Antaeus de la Chanel, Opium pour Homme şi Rive Gauche pour Homme de la YSL, Armani pour Homme, Versace l’Homme, Van Cleef & Arpels pour Homme, Ungaro III de la Emanuel Ungaro, Esencia Loewe şi Loewe para Hombre, Monsieur de Givenchy şi Givenchy Gentleman, Guerlain Vetiver, Trussardi Uomo, Very Valentino, Polo al lui Ralph Lauren, Aramis şi Tuscany Uomo ale casei Aramis, Eau Sauvage de la Dior, pentru a numi numai câteva din capodoperele parfumurilor „de designer”, iar dacă ne apropiem de segmentul numit, ceva mai pompos, „de nişă”, Bois de Portugal de la Creed (de fapt, cam orice parfum Creed, aproape prin definiţie), Blenheim Bouquet de la Penhaligons, Floris No. 89 sau Knize Ten se numără printre cele mai renumite.

Nici segmentul aşa-numit „de masă” nu este uitat, deşi o parte sau chiar totalitatea din aceste parfumuri se apropie conceptului de „accesibil maselor” doar ca şi preţ, nu însă şi calitativ, oricum Old Spice Original de la Shoulton, Tabac Original de la Mäurer & Wirtz sau Grey Flannel de la Geoffrey Beene rămân în continuare nu doar bestseller-uri de generaţii ci şi, în varii medii vest-europene şi euroatlantice, garanţi ai bunului gust care, de generaţii întregi, se impune fără a fi ostentativ. Alcătuiesc aceste titluri anterioare un bloc comun? Nu, în nici un caz. Nu fac parte nici din aceleaşi familii olfactive, nu provin nici din acelaşi an, deseori nici măcar din aceiaşi epocă.

Este greu de identificat un „fir comun” ale tuturor acestor creaţii, mai ales că acoperă o gamă foarte variată, de la citricul clasic, aproape liniar (Chanel pour Monsieur, Eau Sauvage, Armani pour Homme ş.a.), trecând prin gama parfumurilor „verzi”, uşor condimentate (Guerlain Vetiver, Polo, la limita primei categorii), până la semi-orientale cu note vag dulci amărui (Old Spice Original) şi până ala asprimea „întunecată” a notelor de piele-tabac (Givenchy Gentleman, Trussardi Uomo, Knize Ten, tabac Original, Antaeus) sau o excentricitate aproape teatrală a asocierii floral – aromatic – oriental animalic (Van Cleef & Arpels pour Homme, Ungaro III, Tuscany Uomo). Nu sunt singurii „candidaţi”, însă conform opiniilor mele, se apropie foarte mult ideii de masculinitate distinsă şi oarecum detaşată de modele trecătoare.

Deşi, „clasic” poate însemna, în accepţiunea contemporană, exact opusul, şi anume: parfumuri, care se opun diametral acestui tipar, ca de ex. acvatice, cu note gurmande, adresate unui public mai „tânăr” sau măcar, abordând un stil mai sportiv şi mai casual în ţinuta vestimentară, ei bine, până şi aceste pot deveni, datorită popularităţii, vânzărilor, sau trecerea a tot mai mulţi ani de la data lansării, clasici la fel de venerabili. Şi apoi, nu există o delimitare strictă, având doar stilul conservator pe de-o parte şi modernismul sau postmodernismul (sau post-postmodernismul) parfumurilor pe de alta.

De fapt, aşa cum barierele de gen, de preţ, marcă deţinută sau produsă exclusiv de o anumită casă, devin tot mai fluctuante, uneori industria de parfumuri găseşte amuzant să se despartă de orice reguli sau limite şi să se „joace”, foarte fluid şi aleatoriu, dincolo de bariera „clasic-modern” etc. Si apoi, să nu uităm din ce perspectivă privim situaţia: exact acele parfumuri care astăzi ni se par simbolul unei eternităţi permanente a stilului, poate (aproape sigur) mai ieri avea încă statutul de inovaţii de ultimă oră, menite să revoluţioneze o industria aproape nepregătită pentru schimbări radicale.

A fi clasic, în domeniul parfumurilor masculine, înseamnă pentru mine altceva. Implică arta de a socializa, a comunica, a iubi, a se entuziasma fără însă a renunţa la o eleganţă naturală, totuşi eliberată, la rândul ei, de orice afectare sau formalism excesiv. Definiţii subiective şi poate destul de neconvingătoare. Însă pentru mine, un parfum clasic este acel gen de parfum pe care l-aş purta cu „orice”, dar poate majoritatea numelor anterioare nu pot fi asortate cu jeanşi sau tricou, însă, aproape cu siguranţă cu o ţinută oricât de formală, fără să renunţ a mă simţi în largul meu purtând-o.

Poate că prin ele, caut valori şi chiar certitudini atât de bine structurate şi formulate, că reprezintă aproape tot ce admir, fără să mai fie însă nevoie de nici un alt argument, de nimic excesiv sau strident. Apelez la parfumuri clasice, fiindcă reprezintă, fie şi pe plan secundar, o parte din cultura mea, având aici sensul poate ale unei memorii colective, poate ale unor valori minimale legate de aspiraţia către frumos şi eleganţă.

În mod sigur, aceste parfumuri nu vor fi probabil percepute de nimeni altcineva în acest mod, însă merită măcar (re)descoperite, chiar şi numai ca şi standarde minimale în căutarea unor capodopere, dacă este posibil, şi mai desăvârşite, ale rafinamentelor olfactive.

sursa articol: http://parfumio.wordpress.com/

Şi totuşi, ce înseamnă un parfum „gurmand”? Fără să sune a definiţie unanim acceptată, acest parfum conţine note care aduc aminte, mai mult sau mai puţin direct, de diferite delectări mai curând gustative, decât olfactive. Iar parfumurile ultimelor decenii au inclus o varietate de astfel de note, printre care: vanilie, scorţişoară, cola, ciocolată şi cafea, caramel, fructe – şi nu doar obişnuitele citrice – ci orice de la măr şi pară la ananas şi frunze de banană. Însă pentru a rămâne „masculin” în această mulţime de note uneori dulci, alteori de o căldură şi o familiaritate excesivă, trebuie contrabalansate de altele mai astringente, mai reci, mai amărui, mai neutre sau mai sobre, pentru a rămâne adresate segmentului masculin.

În ce măsură scurta lista ce urmează atinge sau nu acest echilibru, nu mă pot pronunţa, totuşi acestor parfumuri le reuşeşte, după părerea mea, cu mai multă uşurinţă jocul dintre câteva note gurmande, râmând totuşi în esenţă suficient de credibile ca parfumuri bărbăteşti:

Rochas Man – încep cu acest parfum, fiindcă iniţial nu îmi plăcea aproape nimic la el, de la sticla conică, până la mirosul persistent de dulciuri şi milkshake-uri, însă totuşi ceva anume mă fascina la el. Redescoperindu-l şi testându-l, apoi purtându-l mai des, îl percep acum mult mai complex decât la început, având o notă finală caramelizată, dar într-un mod neobişnuit, ca şi când beţişoare de santal şi răşini lemnoase s-ar fi amestecat cu zahăr ars, toate acestea precedate de o impresie iniţială de parfum masculin floral-pudrat gen Dior Homme. Oricum, mult mai subtil şi mai imprevizibil, decât mă aşteptam.

L’Instant de Guerlain pour Homme – nu ştiu de ce, dar acest parfum îmi aduce aminte de bomboane de pom (de foarte bună calitate şi plăcut mirositoare), dar asta nu îl face mai puţin indicat pentru a fi purtat şi în sezonul mai cald

Gucci Envy for Men – o notă iniţială aducând vag a mentă, urmată de o notă mult mai puternică de ghimber, şi în final, chiar ceva distinct oriental, gen Opium de la YSL (şi cel masculin, şi cel feminin). Un oriental gurmand pare imposibil? Nu şi pentru Gucci.

Azzaro Visit Men – acestui parfum i s-au atribuit cele mai neobişnuite sugestii olfactive, de la carne de vânat excesiv de condimentată până la tămâie. În acest conglomerat dulce-amărui, uşor vanilat, resimt, într-adevăr condimentele şi tămâia, însă nici o urmă de vânat…

Burberry London Men – în sfârşit, un parfum clasic şi distins cu note de tabac, ce îşi permite să experimenteze nestingherit cu notele condimentat-lemnoase, ba chiar de vanilie şi scorţişoară, fără a-şi pierde aerul sofisticat, chiar elitist.

Endymion de la Penhaligon’s – am păstrat pentru final acest parfum aproape necunoscut pe piaţa românească, însă reflectând, deşi lansat abia în 2003, tradiţia unei case de parfumuri britanice existentă din 1872. Deşi gurmand, este orice altceva decât un parfum tineresc. Da, este adevărat, conţine note de cafea şi ciocolată spre final, însă mult mai mult de atât, într-o combinaţie aparent improbabilă cu salvie, mosc şi extrem de multe condimente grele, persistente. De aceea, chiar dacă este indicat pentru a fi purtat vara, totuşi mai curând ca parfum de seară.

Parfumurile gurmande, deşi tot mai populare, sunt uneori întâmpinate cu reticenţă din partea purtătorilor de sex masculin. Totuşi, potenţialul lor de viitor constă în faptul că sunt imprevizibile, deci nu foarte comune, şi, cu toate acestea, destul de adecvate pentru un public în pas cu moda şi într-o căutare permanentă de senzaţii noi (şi nu doar olfactive…).

sursa articol: http://parfumio.wordpress.com/

Pentru partea întâi a acestui articol, click aici.

Paleta aromelor este o metodă de clasificare în industria parfumurilor. Această metodă a fost creeată în 1983 de Michael Edwards, de profesie consultant.
El a creeat o schemă de clasificare a aromelor inspirat dintr-un seminar ţinut de Firmenich.  Noua schemă avea rolul de a simplifica clasificarea aromelor şi de a arăta relaţile dintre fiecare clasă individual.

Familiile din jurul nucleului sunt: Floral, Soft Floral, Oriental Floral, Oriental, Soft Oriental, Oriental Lemnos, Muschi de copac,  Lemn uscat, Citric, Verde și Apă, cu Fougere în centru. Deşi aromele de sex masculin faciliteaza toate categoriile, ele apar în principal în Fougere, Oriental Lemnos, Lemnos cu mușchi (de copac), Lemn uscat şi Citric.

sursa foto:http://www.parfumnouveau.com

Cum să nu-ţi alegi parfumul

Când vine vorba de cumpărarea unui parfum, marea majoritate a bărbaţilor aleg una din cele două căi:
1.    Îşi cumpară acelaşi tip de parfum pe care îl folosesc din timpul liceului.
2.    Îşi schimbă parfumul cu acela care le place cum miroase cel mai bine în magazin.
A doua variantă este desigur şi cea mai avantajoasă, dar alegerea parfumului perfect nu se face după ceea ce-ţi miroase bine, ci după cum se potriveşte cu tipul tău de piele.

Tipuri de parfum

Diferenţa dintre un parfum pur, apa de parfum, apa de toaletă  şi apa de colonie constă în concentraţia de uleuri esentiale din compoziţia lor. Asta înseamnă că, acelea care au o concentraţie de uleiuri esentiale mai mare, vor mirosi mai puternic, vor dura mai mult şi bineînţeles vor costa şi mai mult.

Aceste parfumuri se vor folosi pentru ocazii speciale sau seara când ieşi în oraş.

Parfumurile cu concentraţie mai mică de uleiuri se vor folosi în timpul zilei sau peste alte arome gen after-shave.

Parfumul pur este cel mai avantajos parfum pe care ţi-l poţi achiziţiona. Acesta conţine cel puţin 22%  uleuri esențiale.

sursa foto : http://media.trendpimp.com

Următorul clasat ca şi concentraţie este apa de parfum, cu un conţinut de uleuri esenţiale de 15% – 22%.
Parfumul un pic mai slab decât apa de parfum este apa de toaletă, având un conţinut de uleiuri esenţiale situat între 8%-15%, şi apa de colonie cu 4% uleiuri esenţiale.

Cum să testezi parfumul preferat

Este indicat să testezi parfumul dimineaţa când simţul olfactiv nu este încă saturat. Când eşti în magazinul de parfumuri, alege-ţi parfumul preferat şi încercă-l mai întâi pe o fâşie de carton, disponibilă în magazin. Dacă ai şi alte preferinţe încearcă-le pe alte fâşii de carton pentru a nu creea confuzie între parfumuri.

Pentru a fi sigur că alegi cel mai bun parfum, ia cu tine un bob de cafea. Miroase bobul de cafea după ce ai mirosit o fâşie de carton. Aroma bobului de cafea are efectul de a elimina mirosul parfumului testat anterior.
Structura mirosului unui parfum este piramidală, cu un vârf,  un mijloc şi o bază.

Miroase fâşia de carton pentru a avea prima impresie asupra mirosului parfumului. Aceasta este prima aromă (numată și de vârf).

Aşteaptă între 10 şi 15 minute, şi miroase din nou fâşia de carton. Acum vei mirosi a doua aromă (de mijloc) care domină prima aromă.

Următorul pas este să aștepți între 45 şi 60 de minute pentru a mirosi din nou bucata de carton. Acesta este ultima aromă (baza), cea mai durabilă aromă, care va ţine de la trei până la patru ore. Dacă consideri că toate cele trei arome îţi sunt pe plac atunci acesta e parfumul potrivit pentru tine.

De ce ingrediente din compoziţia parfumului să te fereşti

Multe tipuri de parfumuri au în compoziţia lor compuşi sintetici. Câţva compuşi sintetici îţi pot cauza probleme respiratorii, erupţii pe piele, dermatită sau eczemă. Aceşti compuşi sunt: alcool benzilic, acetat benzilic, acetat de etil, benzaldehida și acetona.

Cum să îţi potriveşti parfumul în funcţie de tipul de piele

Toată lumea are tipul de piele împărţit în trei tipuri: piele uleioasă, piele uscată, piele sensibilă.

Pielea uleioasă

Dacă ai pielea uleioasă atunci parfumurile mai slabe sunt potrivite, deoarece surplusul de ulei de pe piele interacţionează foarte bine cu parfumul şi intensifică puterea acestuia ca şi miros şi durabilitate. Dezavantajul constă că dacă transpiri mult, acestă combinaţie cu parfumul va duce la un miros neplăcut pentru tine şi cei din jur. Pentru a preveni acest dezavantaj, foloseşte parfumuri cu un conţinut mare de arome citrice, florale.
Parfumuri recomandate: Fahrenheit Summer for Men de Christian Dior, L’eau par Kenzo de Kenzo

Pielea uscată

Parfumul dispare mai repede de pe o piele uscată. O soluţie ar fi să aplici mai des parfumul, însă prea mult parfum poate fi dăunător pielii. Ceea ce poţi face este să alegi parfumuri cu aromă de tutun, deoarece acestea au un miros mai lung şi mai puternic.
Parfumuri recomandate: White Moss de Acca Kappa, Black de Kenneth Cole

Pielea sensibilă

Dacă te găseşti în această categorie, trebuie să ai mare grijă cum te dai cu parfum peste alte produse de piele deja aplicate (de ex. after-shave). Poţi fi predispus la iritaţii şi acnee. Pentru a evita acest lucru, încearcă să nu combini parfumul cu alte produse  pe piele.
Parfumurile recomandate pentru pielea sensibilă sunt aceleași cu cele pentru pielea uscată. Trebuie să te fereşti de ingredientele din parfum cum ar fi aromele sintetice.
Îți recomandăm Eruptable de Volcanic Earth și Polo Blue de Ralph Lauren

Cum ne parfumăm?

Parfumul, se aplică pe piele, la încheietura mâinii, a antebraţului, după ureche, practic în locurile unde venele sunt mai aproape de piele şi se poate simţi pulsul. Pentru a păstra intensitatea mirosului, încearcă să nu freci cu mâna zonele aplicate cu parfum, deoarece vaporii de alcool se vor evapora mai repede (din cauza căldurii rezultate în urma frecării). Dacă vrei să te dai cu parfum după ce ai ieşit de la duş, așteaptă să ţi se usuce pielea (pentru ca mirosul să țină mai mult).
Hainele nu se parfumează. Dacă parfumul e foarte concentrat, acesta îţi poate lăsa pete pe haine.

O regulă importantă este să nu dai cu cantități mari de parfum pe tine. Aroma parfumului trebuie să o simtă doar persoana de lângă tine. Femeile vor să te miroasă pe tine, nu marca parfumului.

sursa foto:cliveworld.com

Ştiai că cel mai puternic simţ al omului, strâns legat de memorie, este cel al mirosului?

Femeile asociază diferitele arome de parfumuri pe care le miros în timpul unor evenimente sau când sunt în preajma unor bărbaţi speciali din viaţa lor cu o mulţime de memorii bune sau rele. Aceste amintiri rămân întipărite în memorie pentru tot restul vieții persoanei respective.

Ai avut vreodată o prietenă sau fostă prietenă căruia îi plăcea să doarmă cu o tricou vechi de al tău?

Explicaţia este că femeia care se simte atrasă şi în siguranţă lângă tine, poartă acel tricou impregnat cu mirosul tău, pentru a simţi acele emoţii când tu nu eşti în preajmă.

sursa foto : http://www.reseattle.com

Ceea ce încerc să-ţi spun este că mirosul e foarte important pentru oameni – în special pentru femei.

Felul în care va mirosi un parfum pe cineva diferă de la un om la alt om. Deoarece rezultatul mirosul parfumului este produsul dintre reacţile chimice ce au loc între pielea ta şi ingredientele parfumului. Toate parfumurile sunt făcute din combinaţii de uleiuri esenţiale şi alcool. Când te dai cu parfum pe corp, alcoolul se evaporă în aer şi uleiurile esenţiale intră în piele.

Familii olfactive

Şi acum e momentul să te aşezi cuminte în banca ta pentru lecţia de chimie, de la care ai chiulit de la şcoală.
Parfumurile pot fi grupate în diferite familii olfactive, pe teme sau acorduri.

• Florale:  Parfumuri care sunt dominate de esenţa uneia sau mai multor flori. Când se utilizează o singură floare, parfumurile se numesc soliflore. De exemplu: Insensé de la Givenchy.

• Aromate:  Cimbru, salvie, mentă, rozmarin, anis şi cuişoare sunt câteva ierburi şi mirodenii ce produc un miros aromat.

• Chypre:  Parfumuri produse pe un amestec de bergamote, muşchi de stejar, patchouli, şi labdanum. De exemplu: Givenchy Gentleman, Fendi Uomo, Vetiver de la Guerlain, Aramis, Van Cleef şi Arpels, Quorum de la Puig, Antaeus de Chanel, 212 Men de la Carolina Herrera

• Fougère (Ferigă):  Parfumuri cu o bază de lavandă, cumarin şi muşchi de stejar. Această familie este numită după parfumul Fougère Royale produs de Houbigant, primul care a utilizat această bază. Multe parfumuri masculine fac parte din această familie, care este caracterizată prin mirosuri erbacee sau lemnoase. De exemplu: Polo Sport de la Ralph Lauren, Platinum Egoiste de la Chanel, Cool Water de la Davidoff, Jazz de la YSL, Paco Rabanne pour homme.

• Piele:  O familie de parfumuri care combină esenţe de miere,tutun, lemn, şi gudron de lemn, cu un miros care se aseamănă cu cel de piele. Ex.: English Leather de la Dana Perfumes

• Tutun:  Flori, lemnoase şi ingredientele balsamice crează această aromă caldă şi senzuală.

• Lavandă:  Aroma de lavandă este domintă prin prospeţime şi aroma înviorătoare a florilor. Este de obicei amestecată cu fougère, lemnoase sau arome florare. Ex.: Ungaro de la Ungaro

• Condimentate:  Acestea conţin piper, cuişoare, busuioc, scorţişoară. Exemplu: Bijan de la Bijan Fragrances.

• Lemnoase:  Parfumuri în care domină esenţele lemnoase, în mod tipic de lemn de santal sau de cedru. Paciuli, cu mirosul său de camfor este utilizat frecvent în aceste parfumuri.

• Orientale:  O clasă răspândită de parfumuri combină esenţa de vanilie sau alte esenţe de natură animală cu esenţe florale sau lemnoase. Parfumul mai poate conţine uleiuri de camfor şi răşini. De exemplu: Obsession for Men de la Calvin Klein, Joop! Homme de la Joop!, Le Male de la Jean Paul Gaultier, Equipage de la Hermes, Egoiste de la Chanel.

• Citrice:  O familie veche de parfumuri care, până de curând, consta în special din ape de colonie “răcoritoare” datorită tenacităţii reduse a esenţelor citrice. Producerea de noi compuşi aromatici a permis crearea unor parfumuri care utilizează cu precădere esenţe citrice. De exemplu Eau Sauvage de la Dior, 1881 de la Cerruti, D&G Masculine de la Dolce & Gabbana, Happy de la Clinique.

• Oceanice : Aromele din această familie sunt formate din compuşi sintetici ce ne aduc aminte de aerul de ocean sau aerul de munte. De exemplu Kenzo Pour Homme, L’Eau D’Issey pour Homme de la Issey Miyake, New West for Him de la Aramis.

Dacă vrei să ştii mai multe despre familiile de parfumuri, această carte, Fragrance of the World aparținând lui Michael Edwards, te va ajuta cu siguranţă:

http://tinyurl.com/dfjyxy

Cam atât pentru azi, pentru că m-am cam întins. Totuși, mai aveam multe de spus. În partea a doua a articolului vom vorbi despre cum să îți alegi parfumul potrivit.

Pentru partea a doua a acestui articol, click aici.