Stilul ca moștenire

Stilul personal nu ţine cont de tendinţe. Nu ţine cont de modă. Stilul ţine cont de comportamentul nostru în societate, de ţinuta vestimentară pe care o afişăm, de limbajul folosit şi de personalitatea noastră. Toate acestea însumate înseamnă stil. Însă un stil bine conturat, frumos şi apreciat de cei din jur îl avem atunci când ne cunoaştem foarte bine pe noi, când ştim ce anume ne dorim.

Stilul vestimentar poate fi considerat o a doua ,, piele” pe care o moştenim involuntar. O moştenire genetică ce nu este conştientizată, care îşi face simţită prezenţa ori de câte ori alegem cum să ne îmbrăcăm în diverse situaţii. Stilul îl moştenim, nu doar ni-l educăm de-a lungul vieţii.

Stilul ca moștenire

Unii spun că stilul poate fi educat, adevărat, dar în unele situaţii în care moştenirea de stil nu este veritabilă, vom ajunge în situaţia penibilă în care fracul, cămaşa, pantofii, papionul şi brâul vor sta perfect, iar când ne vom aşeza pe scaunul Atenului, ciorapii vor fi scoşi la vedere…

Dacă tatăl sau bunicul au purtat frac, înseamnă că şi noi din „bun simţ”, vom avea un minim de cultură vestimentară. Din acest „bun simţ” vine şi incapacitatea unora de a purta haine refolosite- nu poţi purta haina, „pielea” altcuiva. O piesă vestimentară preia din caracterul persoanei ce o poartă. Nu trebuie încurajată folosirea hainelor care deja au aparţinut cuiva, vom lua involuntar din caracterul acestuia.

Hainele trebuie să ne aparţină de la început şi să le oferim caracterul nostru, ele sunt oglinda pe care o afişăm celor din jur. O haină largă sau prea strâmtă, o cămaşă cu mânecile prea scurte, va spune despre noi o poveste. O pereche de butoni, bretele, acul de cravată, vor spune o altă poveste despre noi. Tenişii rupţi, puloverul scamoşat şi şosetele scurte sport, vor spune o cu totul altă poveste. Fiecare dintre noi îşi poate arăta povestea prin acest „ limbaj vestimentar”.

Stilul personal

Stilul vestimentar nu se rezumă doar cum suntem îmbrăcaţi la job sau la evenimente mondene. El se regăseşte şi în ţinutele pe care le adoptăm la cumpărături în cartier, cum stăm îmbrăcaţi în casă şi când mergem la sală. Îmbrăcămintea nu trebuie să ne încorseteze şi nici să producă disconfort, ci trebuie să fie o prelungire a noastră, o continuare a caracterului nostru cât mai naturală.

Ne putem ascunde în spatele unor brand-uri de haine, dar dacă acestea nu ni se potrivesc, este inutil. Când mergem să ne cumpărăm haine, trebuie să ştim ce ne dorim, ce mesaj vrem să oferim celor de lângă noi, fără a conştientiza povestea pe care o spunem prin modul de a ne îmbrăca, nu am fi capabili de a avea un stil vestimentar propriu.

Stilul, este o alchimie de bun simţ, bun gust şi naturaleţe. Toate aceste trei elemente, în mare parte moştenite din mediul nostru de formare ca oameni, combinate şi echilibrate ne oferă stil. Fie adoptăm un stil mai excentric prin culoare, prin combinarea de elemente vestimentare ciudate, fie un stil clasic, fără să ne asumăm riscuri prea mari, hainele trebuie să fie cele care ne reprezintă şi ne spun povestea.

sursa foto