Știu, știu…englezismele astea, from within bată-le vina…dar ce să fac?..’n-am găsit altă rimă’!
Realitatea este că numai așa, mixt, îmi sună bine. Dacă era numai în românește, sau numai în engleză, nu avea același impact.
Stil masculin ‘from within’
Trecând însă peste vorbe și mergând la esență, ceea ce vrea să spună seria aceasta de articole este dincolo de cuvinte, transcende stilului ‘de formă‘.
Vreau să vă împărtășesc din experiența mea (dar să și continuăm să descoperim împreună), ce este acea fină distincție pe care o fac femeile, atunci când despart sexul tare în băieți și bărbați.
Nu este vorba nici de riduri, nici de portofel, nici de casă sau mașină; sau mai la obiect și concentrându-ne pe stil, nu e vorba nici de cum arată îmbrăcat (dar nici dezbrăcat) respectivul.
Adică, până la urmă, TU, cititorule…
Am să-ți spun un secret, poate…sau dacă știai deja, cu atât mai bine.
Esența este cum le faci pe ELE să se simtă.
Evident că dacă vei fi îmbrăcat cu hainele ca puse pe gard, când ea este elegantă, vei da chix!
Dar nici ea nu va fi aranjată de Oscar tot timpul, așa că nu acolo este cheia.
Și așa ajungem înapoi la titlu.
Stilul masculin – acela cu adevărat masculin – care pare să exude feromoni și testosteron de i se umezesc femeii ochii…acela vine din interiorul tău.
Nu este o haină pe care s-o îmbraci oricând vrei să impresionezi, este mai mult decât atât;este ‘pielea‘ pe care o porți permanent, căci trebuie să devii tu însuți ceea ce arăți.
Altfel spus, trebuie să FII, nu doar să te faci că ești…
O mie de cuvinte și de concepte nu fac o ceapă degerată, însă, dacă nu știi cum să faci asta exact.
Iar eu mi-am propus nici mai mult nici mai puțin decât să te ajut să descoperi acest stil interior, să-l scoți la suprafață, să-l cizelezi, să-l faci să strălucească.
Și să devii asta. Permanent. Un magnet.
Să devii tu premiul, să le faci pe ele să te privească cu admirație și respect și să te dorească.
Chiar dacă ești chel…și ai burtă…și faci plajă la nudiști. Chiar și atunci, chiar și așa.
Desigur, dacă faci sport și ai un trup de zeu grec, și asta ajută.
Dar azi vreau să îți dau un exemplu simplu – e prima lecție dintr-o lungă serie, dacă vrei.
Cum să devii sexy instantaneu.
Este vorba de privire. Limbaj non-verbal.
Exersează ce-ți voi spune până cînd devine a doua natură, iar mai apoi, vei fi și uitat că a mai fost cândva altfel.
Femeile au propriile lor insecurități.
Cel mai adesea, indiferent de cum le vezi tu, ele se consideră imperfecte. Fie cred că sunt prea grase, fie prea slabe…sau au nasul prea mare, ori fundul prea jos, ș.a.m.d.
Când privești o femeie, bucură-te sincer de ceea ce vezi și îți place. Nu te uita la ceea ce ar putea ea considera a fi defectele ei (fie ele și doar imaginare), nici la ceea ce tu insuți ai putea considera a nu fi tocmai perfect la ea.
Uită-te, în schimb, la ceva ce are cu adevărat frumos, care ți-a atras atenția de prima dată.
Și când te uiți, zâmbește-i. Dar nu un rictus din colțul gurii. Zâmbește sincer – adică și cu ochii!
Exersează asta în oglindă, dacă ai impresia ca nu ești un ‘natural’. Gîndește-te la o amintire plăcută și vezi cum arată zâmbetul tău iar apoi compară-l cu cel dinainte, cel de complezență.
Te asigur că vei sesiza imediat diferența.
Și crede-mă, o sesizează și ele.
Așa ca dacă astăzi te cheamă șefa să-ți dea o sarcină nouă, sau poate ești la magazin și ceri ajutorul vânzătoarei, exersează zâmbetul ăsta nou.
Uită-te la ce are ea mai frumos (ochii, părul, gura, nasul, lobul fin al urechii…) și bucură-te sincer de ceea ce vezi.
Vorbim după aceea…dar până atunci, vreau să te mai asigur de ceva. Ele vor vorbi cu prietenele sau colegele lor oricum.
Iar eu știu chiar și ce anume vor zice:
“L-ai văzut pe ………………… ce HOT era?”
(scrie tu singur ^ numele ^ tău aici)
Te inspiri de la dl Cezar Ionascu. Bun articol !
Salut Alex!
Sincer, nu mă inspir decât din experiența proprie, dar o să caut să citesc ceva de-al lui Cezar Ionașcu, să observ eventualele asemănări.
Thanks for the tip! :)
un stil greu de abordat. mai ales in Romania. :)
Ce anume te face să crezi asta?
Locația geografică nu are nicio relevanță, aș zice eu – în fond este ceva ce trebuie să izvorască din interior…
Iar dacă te referi la cultură și obiceiuri…iar cred că nu contează, căci e o chestie ce ține de psihologie, care e de natură universală.