De astăzi, voi începe un capitol pe care eu pur şi simplu îl ador, de care mă simt legat, de care mă simt viciat la propriu, accesoriile. Cred că am ajuns în etapa în care bărbaţii au conştientizat importanţa lor, rezonează cu ele, le acceptă sau le dispreţuiesc rănindu-le orgoliul.
Accesoriile înnobilează o ţinută, o scot din mediocritatea ei, capătă însuşiri proprii. Este practic modul de a dialoga non-verbal cu masele. În România din păcate, accesoriile ori lipsesc, ori abundă nefiresc dând acel aer atât de grobian, puternic provincial, sfârşindu-se deseori în cel mai sub-urban mod.
Cei ce nu apelează la accesorii sunt deobicei bărbaţii extrem de conservatori, cărora le e teamă de a nu-şi înlătura masculinitatea, un lucru cât se poate de greşit. Accesoriile de calitate și alese cu grijă în funcţie de stilul adoptat şi însuşit, nu ştirbesc din masculinitate, ba din contră, te plasează la un alt nivel faţă de acei semeni care vor cu îndârjire să înlăture frumosul din viaţa lor. Aici este vorba doar de educaţie şi atât. Este peste puterea mea de a înţelege cum generaţie după generaţie unii din reprezentanţii sexului tare induc copiilor, băieţi fiind, lucruri atât de efemere precum importanţa banilor, importanţa maşinilor, multitudinea de domnişoare mai mult sau mai puţin de blamat. Este trist. De precizat este faptul că o maşină scumpă nu zice nimic, atâta timp cât atitudinea şi sensul vieţii sunt atât de superficiale. Nimic.
Dar ce ne facem cu cei care încearcă prea mult? În modă totul este foarte simplu, dacă ajungi să îi înţelegi sensul, dincolo de artă. Moda este firească, şi firescul trebuie să existe şi în viaţa ta. Nimic nu e mai penibil decât nefirescul. Incorsetarea excesivă şi fără logică, ar trebui să dispară. Domnilor, hai să ne îmbrăcăm civilizat, fără să zgâriem retina oamenilor ce trec pe lângă noi, hai să aruncăm şepcile înscripţionate tembel şi să purtăm pălării fine, hai să aruncăm gecile cu mii de buzunare fermoare şi alte lucruri nefireşti pe ele şi să alegem sacouri fine şi câte şi mai câte.
Abundenţa accesoriilor la bărbaţi a devenit o problemă. De la papioane purtate în mijlocul zilei, fără a ne duce undeva anume, când ai 20 de ani, posibil şi o cartelă de metrou… e penibil. Papionul este un accesoriu nobil, ce te poziţionează pe o anumită scară socială, este din mătase naturală, sau alte materiale de calitate ce nu îţi permit să le integrezi oricum într-o ţinută. O altă problemă sunt brăţările.De la amulete, pană la şnururi penibile, mărgele şi alte lucruri. E prea mult. Inţeleg nevoia tuturor de a crede în ceva, într-o forţă salvatoare, ce să ne mai aline din nevroza noastră zilnică,dar este prea mult. Probabil o să întrebaţi atunci de marii bloggeri, “reperele”din lumea modei masculine o fac? Dragii mei, mulţi sunt plătiţi pentru asta, dar cum voi nu sunteţi, mai bine lăsaţi-le acasă.
Doresc să văd fluiditate în stilul masculin, mi-e dor de firesc. Trebuie să mergem mai departe.
Leave a Reply