Această experiență cu stilul masculin a început în ziua în care am ajuns prima oară la București. Am fost invitat de un unchi de al meu care mi-a cerut ajutorul că se mută. Fără să stau pe gânduri m-am urcat în tren și am plecat. Ajuns acolo am avut primul șoc, nu l-am mai văzut de foarte multă vreme. Țin minte și acum că era îmbrăcat în niște teneși negri de la converse, genul acela mid-cut, pantaloni de trening, tricou și sacou, am rămas Oau!
Experiență cu stilul masculin
Primul lucru pe care i l-am spus a fost despre stilul ciudat în care era îmbrăcat, cel putin mie mi s-a parut ciudat. Plecăm din gara și ajungem la el acasă unde mi-a dezvăluit adevăratul motiv al vizitei mele la capitala. M-a invitat să îl ajut să își facă curat în dulap, mai exact dressing, deoarece în apartamentul în care se va muta nu are dressing și nu îi vor încăpea toate lucrurile pe care le are.
Când am intrat în acel dressing am simțit că am intrat într-un magazin: sacouri, paltoane, cămăși, bluze, blugi, pantaloni, tot tacâmul de care are nevoie de un bărbat. Norocul meu a fost că acest unchi al meu a fost cândva și stilist, deci avea habar de haine și cel mai mare noroc a fost că era cât mine, de la cămăși la pantaloni, chiar și numărul de la pantofi era la fix.
Am debarasat camera plină cu haine după care le-am împărțit frățește, una mie una ție. Cu bagajele făcute ne-am îndreptat spre gară, eu trebuia să ajung înapoi acasă, pentru că începea școala, eram în clasa a 11-a pe vremea aceea. Ajuns acasă, provocarea cea mai mare a fost cum să combin hainele între ele ca să arate bine.
Am încercat diferite combinații iar lumea începea să îmi zică de schimbarea prin care trec și că acest stil mă prinde mult mai bine decât cel precedent. Înainte mă îmbrăcam ca un rapper, blugi cu 4 numere mai mari să fie cât mai largi ( era o concurență între mine și prietenii mei, care avem blugii cei mai largi este cel mai șmecher). Văzând că am parte numai de complimente am început să citesc despre stil și a început să îmi placă tot mai mult.
Țin minte și acum de parcă ieri m-aș fi întors de la București tot fericit că am o garderobă nouă. Aceasta experiență a fost primul pas, primul contact pe care l-am avut cu stilul. Până să ajung să primesc aceste haine și elegante și la modă, modă care era atunci. Nici nu vroiam să aud de costum, cămăși cambrate, să nu mai zic de cravată. Parcă cineva mă sugruma dacă purtam cravata, cel puțin așa aveam eu impresia atunci. Acum o port cu mare plăcere și mă simt apreciat când lumea se uită la mine și mă analizează din cap până în picioare.
Offtopic :Pe unchiul meu îl cheamă Laci adică Ladislau, dar toată lumea îi spune Laci.
Un articol scris de Balint Angel.
