
“ Adolescentul cu cravata ” reprezintă, pentru mine, un tânar care ştie cum să se poarte, cum să gândească şi cum să se îmbrace în societate. Prin acest articol nu vreau să critic pe nimeni, ci vreau să trag un semnal de alarmă pentru viitor.
Adolescentul cu cravata
Afirm, cu părere de rău, că majoritatea tinerilor şi-au pierdut personalitatea şi sunt manevraţi de acest curent numit “modă”. Vreau să subliniez de la început că moda nu este acelaşi lucru cu stilul. Dacă tu porţi aceleaşi haine ca ale unui adolescent mai cunoscut şi mai bine văzut în societate nu înseamnă că o să arăţi ca el şi nici că societatea o să te aprecieze la fel. Acest lucru spune despre tine că nu ai personalitate şi că nu îţi poţi alege singur hainele care te reprezintă.
Acest lucru se datorează şi faptului că ne este frică să ne exprimăm, deoarece ceilalţi o să aibă mereu ceva de comentat cu privire la ţinuta noastră. Trebuie să recunosc, şi eu am trecut prin acest moment dar nu m-am blocat, ci am reuşit să trec peste el, iar acum vreau să vă ajut şi pe voi să treceţi peste acest prag psihologic.
Multe persoane afirmă că nu contează cum arăţi dacă eşti deştept, dar eu cred ambele caracteristici sunt la fel de importante și fiecare are un rol bine definit. Hainele te ajută să creezi o impresie bună înainte de a începe să vorbeşti şi să-ţi exprimi ideile. Ţinuta este ca o carte de vizită, prima dată contează prezentarea, iar după aceea modul în care îţi desfăşori activitatea. Dacă prezentarea nu a fost reuşită, persoana cu care urmează să intri în contact, nu o să ajungă să-ţi mai cunoască calităţile.
Deoarece am ajuns la subiectul “prima impresie”, vreau să scriu câteva rânduri despre cum arătă, în viziunea mea, un adolescent care are stil. Seriozitatea reprezintă o caracteristică importantă, iar unul dintre modurile în care poţi exprima această calitate este vestimentaţia. Aici nu mă refer la faptul că trebuie să purtăm doar haine închise la culoare, ci la faptul că trebuie să ţinem cont de o anumită decenţă atunci când alegem hainele, dar, în aceeaşi măsură, trebuie să ştim cum să asortăm piesele vestimentare.
Cămaşa este, după parerea mea, piesa vestimentară de la care trebuie pornit în momentul în care alegem o ţinută, dar sunt momente în care trebuie să schimbăm cămaşa cu un tricou polo de exemplu, deoarece poate interveni monotonia.
Trebuie să-ţi dezvolţi creativitatea, să nu-ţi fie frică să asortezi culorile şi să-ţi pui amprenta asupra fiecărei ţinute. Sacoul este foarte rar întâlnit la tinerii din ziua de azi chiar la evenimente speciale (zi de naştere,banchet,spectacol,etc.), ce să mai vorbim despre zilele obişnuite… Eu am purtat sacou la şcoală şi sincer nu mi-a fost ruşine. Adolescentul cu stil trebuie să folosească accesorii ca papionul, cravata sau pălăria. După aceea trebuie să-şi găsească propriul stil vestimentar pornind de la ideile de bază.
În aceeaşi măsură trebuie să ne preocupe şi latura intelectuală, trebuie să gândim ca un om matur atunci când situaţia respectivă ne cere asta. Trebuie să avem capacitatea de a trece o informaţie printr-un filtru înainte de a face o alegere. Pe scurt, trebuie să avem coloană vertebrală. Să ştim cum să ne expunem punctul de vedere şi să nu ne lăsăm purtaţi de val. Un adolescent trebuie să gândească spre viitor atunci când face o alegere şi nu trebuie să aleagă mereu metoda uşoară,metoda care nu implică puţin efort mintal sau fizic.
Trebuie să transmitem prin atitudine că cineva poate avea încredere în noi. Trebuie să fim punctuali şi să ne respectăm promisiunile şi obligaţiile, iar atunci când greşim nu trebuie să ne fie frică să spunem “Îmi cer scuze sau îmi pare rău”, pentru că acest lucru contează foarte mult în relaţiile interumane. Este bine să avem o atitudine pozitivă in orice situaţie şi să ne stăpânim reacţiile nervoase. Un adolescent cu stil trebuie să exprime siguranţă, calm şi eleganţă. Trebuie să ne comportăm ca un gentleman, mai ales cu fetele. Trebuie să ne dezvoltăm vocabularul şi calitatea în exprimare.
„Adolescentul cu cravată” trebuie să găsească echilibrul între stilul vestimentar, atitudine şi intelect. Dacă aţi observat, aproape toate ideile încep cu “trebuie” fiindcă, tot ceea ce am scris mai sus se aplică şi pentru mine!