Ceas mecanic sau quartz? Fascinaţie sau precizie?

Când îţi alegi ceasul la ce te uiţi prima dată? La design sau la funcţionalitate? Dacă alegi funcţionalitatea, mergi pe tradiţie sau pe precizie? Chiar dacă istoria ceasului mecanic datează din anii 1500, tehnologia modernă a sfidat trecutul ca în multe alte cazuri. Sute de ani de tradiţie a ceasului mecanic au suferit criza quartzului. Ignorând această problematică moda a investit foarte multe soluţii doar la nivelul “ambalajului”. Designul în general este un factor important la nivelul stilului, dar a ignora tipul de mecanism în alegerea ceasului e ca şi cum ţi-ai alege maşina în funcţie de vopseaua metalizată.

Ceasul mecanic

Fiecare element mecanic pare plictisitor, dar împreună creează o armonie. Ceasul mecanic este format din roţi dinţate, pinioane, arcuri, pârghii, şuruburi, came şi alte elemente de acest fel care te duc cu gândul la atelierul minuscul al unui ceasornicar din alte vremuri. Adică doar elemente mecanice, care se învart, oscilează, balansează astfel încât indicatoarele să ne arate ora exactă.

În funcţie de modul în care arcul principal, adică sursa de energie a mecanismului, este tensionat, ceasurile mecanice pot fi cu întoarcere manuală sau automatice. La ceasurile manuale arcul este tensionat de cel care poartă ceasul prin rotirea cheiţei ceasului. La cele automatice arcul este tensionat de un sector de disc numit rotor, care se roteşte datorită greutăţii sale şi a inerţiei. Cu alte cuvinte, atunci cand mişcăm mâna, în interior rotorul se învârte armând astfel arcul principal al ceasului.

Acest principiu de armare a ceasurilor a fost inventat în jurul anilor 1770, fiind înglobat la vremea respectivă în ceasurile de buzunar, neexistând încă ceasuri de mână. Mult mai târziu, prin 1920, englezul John Harwood patentează acest sistem în propriile ceasuri, cu un succes moderat. Abia prin 1930, Rolex a transformat ideea într-un succes comercial lănsând modelele “Perpetual”, nume sub care îşi vând şi astăzi ceasurile automatice.

Ceasul quartz

Istoria mecanismelor quartz este destul de recentă, ceasurile pe acest principiu de funcţionare fiind introduse pe piaţa în anii 70. Japonezii de la Seiko au fost primii care au fabricat ceasuri quartz în serie foarte mare inundând piaţa şi provocând la sfârşitul anilor 70 “Criza Quartz-ului” care a dus la dezintegrarea parţială a industriei de ceasuri elveţiene. De ce au avut un asemenea impact ceasurile cu quartz? Pe scurt, pentru că sunt ieftine şi precise.

Mecanismele quartz au in principal componente electronice, fiind alimentate de o baterie. Ele pot măsura timpul sub aspect mecanic, fiind cu “limbi”, dar multe sunt cu reprezentare digitală. Cele combinate sunt numite şi ana-digi. Un tip particular de mecanism quartz este “Kinetik” produs de Seiko, mecanism care nu are baterie, alimentarea ceasului fiind asigurată de un rotor similar cu cel din ceasurile automatice, dar care în loc să întoarcă arcul pricipal, acţionează ca un dinam producând energie electrică care este stocată într-un acumulator.

Pare paradoxal faptul că un banal ceas quartz chinezesc, de câteva zeci de euro sau chiar mai ieftin, este mult mai precis decât multe ceasuri elveţiene de mii sau zeci de mii de euro. Astfel, un quartz ieftin poate avea o abatere de 10-20 secunde pe lună, pe cand ceasurile mecanice cu certificare de cronometru COSC au abateri de -4/+6 secunde pe zi. În general, un ceas mecanic bun poate fi adus undeva la ± 2-3 secunde pe zi, iar de la unul obişnuit ne putem aştepta la ±15-20 secunde pe zi. Prin urmare, sunt mulţi bani investiţi de manufacturile de ceasuri în materiale şi tehnologii care să îmbunătăţească precizia ceasurilor mecanice, chiar dacă nu se pot compara cu quartz-urile.

Un ceas mecanic, nefiind aşa precis, având o rezervă de funcţionare de aproximativ 48 ore, iar la 3-4 ani de folosire necesitând o revizie, reuşeşte să-şi asigure adepţi. Nu ştiu câţi dintre aceştia sunt fascinaţi de mecanism, văzând zecile de componente mişcându-se, rotindu-se, interacţionând unele cu celelalte într-o armonie perfectă având ca rezultat final afişarea timpului sau multe alte funcţii. Nu sunt convins că aceşti adepţi se gândesc la ceasornicarii de acum sute de ani care fără mijloace moderne de producţie sau de măsurare, fără maşinării complicate, executau aceste mici minuni mecanice. Nu ştiu nici dacă au ajuns la concluzia că ceasurile mecanice au “suflet”. Pentru cine apreciază aceste lucruri poate ca un ceas mecanic ar fi potrivit. Dar, în general, alegerea pare să aibă alte principii. Şi anume, un ceas mecanic de prestigiu oferă exclusivitate.

Sfat

Cum ne putem da seama dacă un ceas este mecanic sau quartz? Simplu. Ne uitam la secundar. Dacă acesta avansează cursiv (în realitate cam cu 8 paşi pe secundă la mecanismele uzuale) este mecanic. Dacă avansează în paşi de o secundă atunci este quartz. Există şi excepţii, adică quartz cu secundar cursiv şi mecanic cu secundari în paşi de o secundă, dar aceste ceasuri sunt o raritate.

Concluzie

Dacă pe cineva îl interesează doar sa aibă la mână un ceas precis, care să meargă până se termină bateria, atunci fără îndoiala ca ceasul potrivit este unul cu quartz. Fascinaţia mecanismului, clasicul şi exclusivitatea se obţin doar prin ceasul mecanic.

sursa foto: askmen.com

coautor: Bogdan Radovanovici