Pălăria, un accesoriu “must-have” al oricărui gentleman, reper al statutului social, semn al schimbării. Purtată ca piesă de protecție, în armată, sau din motive religioase ori ceremoniale, accesoriu de modă, pălăria a fost mereu un element ce a făcut tranziția spre un statut mai actual.
Istoria acestui element vestimentar este de fapt istoria modernizării, a revoluțiilor, și chiar a războaielor și a păcii. Pălăriile conturează generații și împiedica o uniformizare a spiritului estetic, depășind uneori frumosul natural.
Pălăria apare încă din cele mai vechi timpuri. Datând din jurul anului 3300 î.H., pălăria din piele de urs al ”gentlemanului” Otzi, descoperit în Muntii Alpi, arată necesitatea acestui „must-have”. Un alt „gentleman” dintr-o epocă de mult apusă este Tollund (400î.H.), descoperit în Danemarca.
O altă sursă istorică, ce ne aduce în atenție pălăria, este o pictură dintr-un mormânt din Teba (pictură de acum 5000 de ani), ce ne prezintă un bărbat purtând o pălărie de paie. Se știe foarte bine ca vechii preoți egipteni (și nu numai) se rădeau în cap, ca mai apoi să și-l acopere cu diverse pălării sau alte obiecte vestimentare.
Același obicei îl întâlnim și la preoții romani, aceștia purtând acest accesoriu sub pretextul că atrag atenția zeilor, ieșind astfel din anonimat. De asemenea, în Grecia și Roma antică, sclavii eliberați erau obligați să poarte boneta frigiană, ca semn al independenței. Boneta frigiană își are originile în Anatolia. Însuși Paris (celebrul protagonist al Războiului Troian) este reprezentat purtând boneta frigiană. Boneta mai apare și în mitologia persană, fiind purtată de Zeul Mithra (zeul luminii, sincerității și al moralității). Boneta frigiană a fost un simbol al Revoluției Franceze din 1789, dar și al statelor Americii Latine, în perioada de câștigare a independenței față de Spania. Mai apare și pe sigiliul Senatului Statelor Unite ale Americii.
În Evul Mediu, pălăriile erau destinate în general aristocrației, fiind confecționate sub diferite forme – conice, pătrate sau cu onduleuri. Deși uneori marcă a statului social, acestea erau și o marcă a apartenenței etnice. În 1215, Papa hotărăște ca toți evreii să poarte Pălăria evreului, de culoare galbenă.
În secolul al XVI-lea , pălăriile cel mai des întâlnite erau cele bărbătești, de influență spaniolă, înalte, din fetru închis la culoare, având borul întors în față, fiind ornate cu o cataramă sau o broșă, prinsă pe o panglică și, uneori, cu pene.
În secolul al XVII-lea, apar pălăriile bicorn și tricorn din fetru negru, ornate cu panglici aurii și pene de struț. La jumătatea secolului, a fost introdus paiul, în special în Elveția și Italia, împreună cu imitațiile acestuia (hârtia, cartonul, iarba și părul de cal)
Secolului al XIX-lea i se atribuie jobenul (cuvânt substantivizat de la numele negustorului Jobin, cel ce comercializa astfel de pălării în Principatele Unite Române), celebru mai ales în Imperiul Britanic, impunându-se în vestimentația oricărui bărbat, devenind de-a lungul timpului un simbol al eleganței.
În perioada 1930-1950, New York-ul, cu mulții săi imigranți europeni, a devenit centrul pălărierilor. Cel de-al Doilea Război Mondial readuce în atenție nota clasică a pălăriilor, punându-se accent pe simplitate și confort. Anii ’50 și ‘60 ai secolului trecut au fost deceniile de decadență a pălăriilor. Cu toate acestea, anii ‘80 și ‘90 au reinventat pălăriile, tendință influențată în mare măsură de persoanele publice (actorii serialului Dallas în anii ‘80 și familia regală britanică în anii ‘90).
Sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, a fost perioada inovatoare, marcând o nouă eră a pălăriilor, care a culminat cu nunta Prințului William cu Kate Middleton, ce a adus din nou în centrul atenției pălăria.
Firme și pălărieri celebri
James Lock & Co. fondată în 1676 de Robert Davis, pe strada St. James numărul 6, Londra, UK.
John B. Stetson Company, fondată în 1865 de John B. Stetson, creatorul pălăriei cowboy.
Elvis Pompilio, pălărier belgian, născut în 1961.
Fabienne Delvigne, celebru în rândul familiilor regale europene.
Fasonul unei pălării
O pălărie este alcătuită din mai multe părți:
- Calota sau coroană – porțiunea de pălărie care acoperă partea de sus a capului.
- Borul – o proiecție opțională de material rigid din partea de jos a calotei pălăriei, pe orizontală în jurul circumferinței pălărie.
- Panglică sau bandă – ce se rulează în jurul părții de jos a calotei, mai sus de bor.
- Bandă de piele (sau alt material, uneori, panglică) – atașat la circumferința interioară a pălăriei pentru a opri transpirația; poate fi reglabilă cu un cablu sau o funie la anumite pălării.
- Căptușeala – pentru unele pălării există o căptușeală de mătase, care poartă de multe ori numele producătorul și eticheta.
Stiluri de pălării
Akubra – Pălărie australiană din fetru cu borul lat.
Bicorn – Pălărie cu două colțuri purtată în trecut de ofițeri, jandarmi și diplomați.
Canotieră – Pălărie de pai plată si cu bor lat, purtată înainte de marinari si utilizată în prezent la regatele din timpul verii sau la garden-party.
Capotain – Pălărie purtată între anii 1590 și 1640 în Anglia și Europa de Nord-Vest. Este denumită în mod obișnuit și pălărie de pelerin.
Cordobes – Pălărie tradițională cu bor și vârf plat, originară din Cordoba, Spania, asociată cu Flamenco și popularizată de caractere fictive, ca Zorro.
Pălărie de cowboy – Pălărie cu coroană înaltă, bor larg, cu o banderolă interioară și o bandă decorativă pe afară.
Fedora – Pălărie îndoită pe de-a lungul în partea de sus și strâmtată în față și pe părțile laterale.
Panama – Pălărie originară din Ecuador.
Sombrero – În țările vorbitoare de limba engleză, cuvântul sombrero se referă, de obicei, la un tip de pălărie originară din Mexic. Au o coroană înaltă și o margine foarte întinsă care poate fi puțin îndoită pentru a te proteja de soare.
Joben – Pălărie înaltă, cu vârf plat, cilindrică.
Bowler/Derby – Pălărie, creată în 1850 de James Lock, cu coroană rotunjită și bor îngust.
Ushanka – Pălărie rusească din blană.
Mai multe tipuri de pălării vei găsi la Hatson.
Leave a Reply