Dinner in the sky – a cina sau nu înălțime?

Am reușit să încerc dinner in the sky. Anumite experiențe te ajută să te maturizezi și să devi bărbat. Cei care au făcut armata au precizat că acesta este testul pe care trebuie să îl dai pentru a te califica drept bărbat. Alte lucruri care te pot face “mai bărbat” sunt strâns legate de combinația dintre adrenalină, risc și mult testosteron. Am o listă cu lucrurile care doresc să le fac în această viață, dar nici una dintre dorințe nu are sinonimul adrenalină. Ironia a fost să primesc invitația de a participa la un eveniment exclusivist la mare înălțime.

Într-o zi de miercuri am primit propunerea de la Dunhill Special Reserve  de a participa la Dinner in the sky, la Mamaia, plaja Crazy Beach. Am auzit de acest concept și sincer nu mă atrăgea din cauza fricii de înălțime. Am avut ocazia de sări din avion cu parașuta, dar am refuzat propunerea. Uneori îmi este frică și de zborul cu avionul, dar ,cu timpul, m-am înpăcat cu această idee. Pe scurt, Dinner in the sky îți oferă ocazia de a servi masa la 50-60 de metri de sol.

Am stat câteva ore pe gânduri dacă să accept sau nu invitația la eveniment care avea loc peste trei zile. Îmi plac provocările, dar nu cele care îmi cer să stau la înălțime, să mă dau pe roller coaster sau altele similare. Am pus în balans experiența inedită și  unică precum și șansa de a trata frica de înălțime. Se zice că e mai bine să îți înfrunți frica decât să fugi sau să o ocolești la neșfârșit.

Pentru a-mi demonstra mie că pot, am acceptat invitația și am început să mă antrenez pentru această experiență. M-am documentat pe internet despre cum îți poți trata această frică și cel mai util și practic sfat a fost să fiu foarte relaxat și să conștient că totul este foarte sigur și nu am cum să cad eu sau masa de la acea înălțime. Am simțit nevoia să fac și ceva practic așa că am găsit un lift panoramic care mergea până laAm reușit să încerc dinner in the sky. Anumite experiențe te ajută să te maturizezi și să devi bărbat. Cei care au făcut armata au precizat că acestavi etajul 5, dar a fost greu până m-am obișnuit.

Am ajuns la mare și la micul dejun mă întâlnesc cu Andrei Coman de la Kanal D.  Îl întreb dacă este pregătit de această experiență și mi-a povestit despre ce chestii făcea când a avut o emisiune de sporturi extreme. În același timp m-a temperat, dar și neliniștit.

O dată ce am ajuns la Dinner in the sky, mi-am luat toate măsurile de siguranță. Astfel, am ales ora 22:00 în locul orei 20:00 pentru a mă asigura că este întuneric în cazul în care am curiozități de a vedea cum e jos.  Am consumat câteva pahare de prosecco pentru a scăpa de tensiune, am discutat cu grupa care tocmai terminase și între timp mi-a venit rândul și mie. În câteva secunde am fost anunțați că suntem la 30 de metri înălțime. Totul s-a întâmplat foarte repede și a durat câteva secunde. Urcarea a fost foarte lină, aproape insesizabilă. Sunt multe lifturi care te bruschează ușor mai ales când pornesc sau se opresc. La Dinner in the sky nu a fost cazul pentru că nu am simțit nimic.

Florin Dumitrescu  de la Hell’s Kitchen ne-a introdus cu aperitivul din meniul lui  care includea o supă rece de roșii cherry proaspăt culese, gătite în stil mediteranean alături de creveți aburiți în ierburi de mare “asortată” la un vin Telos II Bianco Tenuta Sant’Antonio servit de Sergiu Nedelea.

În timp ce degustam vinul Telos cu aromă de soc, Florin ne-a asigurat că mâncarea este perfectă și nu are nevoie nici de sare, dar nici piper. Într-adevăr așa și a fost.

Deși restul mesenilor erau încântanți că suntem undeva la 50-60 de metri, după spusele însoțitorului de zbor, am fost singurul care mi-am pus mâinile în cap. Nu-mi vedea să cred că am reușit această performanță având în vedere frica de înălțime. Totul dispăruse, a mai rămas briza mării, mesenii și voia bună care s-a răspândit rapid printre noi.

S-a râs mult la masă chiar dacă nu ne știam cu toții între noi. Amatorii de senzații tari au ales scaunele de pe margini care se roteau destul de mult. Un alt bonus era că scaunele se lăsau și pe spate, dar am zis “nu, merci” la ambele situații.

După ce am terminat tot din farfurie, m-am trezit în fața mea cu felul principal care era format din: ton roșu gătit în stil mediteranean în crustă de fistic, mușchi de vițel de lapte cu o crustă de grisine crocante și ierburi aromatice, orez basmati cu dressing de mango și fructul pasiunii. Vinul servit de Sergiu a fost  Olivier Leflaive Bourgogne Pinot Noir. Am avut dificultăți în a face diferența între ton și vițel așa de bine a fost preparat.

În timp ce îl ascultam pe Sergiu povestind despre vinul Alagna Moscato di Alessandria și serveam din desertul Soffice di cioccolato Valrhona cu cremă de litchi și crocant de migdale eram deja la sol.

Totul s-a întâmplat prea repede pentru că de abia am reușit să mă acomodez. Mi-am învins parțial frica de înălțime, a fost o cină reușită datorită celor povestite de însoțitorului de zbor, Florin Dumitrescu, Sergiu Nedelea și a restului invitaților de la cină. Dacă ai ocazia să trăiești această experiență, îți recomand să nu o ratezi pentru că ai doar de câștigat.  Priveliștea e minunată dacă te urci pe lumină, dar și seara are farmecul ei aparte.

Ce experiențe inedite ai întâlnit?